Oare intr-adevar suntem incompatibili? oare tot ceea ce simtim e doar un vis frumos, pe care il distrugem zi de zi. Indoiala ne macina sufletele, asteptam unul de la altul ceva mai mult dt fiecare poate sa ofere,dar stau si ma gandesc de ce atunci nu renuntam definitiv? m-am saturat de certuri zilnice, care nu aduc la nimic productiv, zi de zi ne distrugem visele cu atata incertitudine! Ma verifici? Eu tot o fac:) dar straniu e k nu-ti reprosez nimic, pe cind tu ma invinuiesti de ceva ce nu am facut, de ceva de care intr-adevar nu sunt vinovata.DE unde atata neincredere? de unde dubiile acestea? de ce tot nu-ti vine sa crezi k esti unicul din viata mea? Oare cind o sa dipara toate neintelegerile pt a putea fi in sfarsit fericiti? Da, normal k nu trebuie sa ne deprindem unul cu celalalt,cu toate divergentele dintre noi, insa trebuie sa stim sa facem compromisuri, trebuie sa luptam pentru ceea ce dorim, iar daca ne dorim sa fim impreuna de ce at renuntam la noi si dragostea noastra? Visam sa merg cu tine de mana pe tot parcursul vietii, tu mi-ai creat acea dorinta, tu mi-ai dat aripi sa visezi, iar acum tot tu, ucizi, si nu iti dai seama cit de tare ma faci sa sufar, nu-ti dai seama k indiferent de orice tot nu pot renunta la dragostea noastra, pt k nu vreau sa te pierd- fac orice, iar tu tot nu apreciezi...de multe ori mi-a trecut prin gand ideea, oare ne meritam reciproc, si stii care e raspunsul?...inecearca at sa-l citesti in ochii mei, in sufletul meu,dak tot spui k nu simti nimic din partea mea, k nu simti iubirea ce ti-o port...poate nu vrei sa o simti? nu vrei sa o vezi?....