...

Acum nici nush ce sa mai spun, nici nush ce sa mai gandesc, o durere profunda imi macina sufletul si nu-mi da voie sa respir si cu toate asea tot nu renunt la speranta.Stau acum si ma gandesc oare de ce trebuia sa se intample anume asa? oare de ce trebuia sa fiu anume eu si anume cu el.Stiam k imi plac persoane deosebite, stiam k imi plac oameni interesanti, care au o enigma, insa nici chiar asa...un om pe care il iubesc din tot sufletl meu, insa pe care oricit de mult as incerca sa-l inteleg tot nu-mi reuseste, tot nu pot, oare sunt prea infantila? oare are nevoie de ceva mult mai mult, si at cum ramane cu ceea ce simtim? Da, e adevarat, timpul vindeca, insa oare cit va trebui sa treaca pana sa uit aceasta iubire? cat oare va trebui, sa gasesc pe acel cineva care sa ma iubeasca asa cum sunt eu, fara sa mai caute pe altcineva? fara sa astepte ca eu sa fiu asemenea altcuiva...Doamne cite ***...si nici una mie...cred k nu am ocupat un loc suficient de important in inima lui pt a-mi dedica ceva...cite cuvinte...si bizar e faptul k eu nimanui nu i-am spus ce ii spun lui, sau pe nimeni nu l-am numit asa cum il numesc pe el...in schimb el..."puiutu meu" ce strain imi pare acum,de parca nu mi s-ar adresa mie..."te vreau doar pe tine, acum si aici, ce n-as da sa te pot strange in brate,sa te sarut" hmmm parca nu e pt mine...De ce ma simt asa de stupid? de ce ma simt asa de straina? de ce am o stare pe care niciodata mai inainte nu am avut-o? M-am pierdut in gandurile mele, m-am pierdut in corpul meu, ma uit si nu ma recunosc,tacere...asta e ce pot oferi acum,,,lacrimi aste e ceea ce vreau acum...iubire...nu mai cred in ea...nu o mai simt...unde-mi sunt toate visele si toate sperantele,unde sunt eu? poate ma voi regasi? vreau sa recapat credinta, vreau sa ma regasesc...