lipsa de inspiratie ,,,

de cite ori incep sa scriu cv , de atitea ori ma blochez pur si simplu si nu pot continua gindurile...unde sunt articolele intregi pe ti le dedicam in vara si tot anul imprejur? acuma k nu mai existi nu mai am despre c sa scriu :)) ... serios ... sincer as vrea sa pot citi si eu in sfirsit un articol de al meu p aici dar vad k nu se poate :D

Lupta continua...

Ma intreb oare cine e mai puternic? Eu? sau gandurile mele? Sentimentele sau ratiunea? Pt k pana in ziua de azi o lupta e dusa in interiorul meu...sunt clipe in care vreau sa-l cred din tot sufletul k ma iubeste, si chiar il cred, iar altele...cita incertitudine, cita bataie de cap, cite ganduri dintre care multe bolnavicioase, dar ce pot sa fac dak el imi creeaza aceasta stare? el ma face sa ma indoiesc de dragostea lui...cuvintele lui, uneori ma ranesc atat de adanc, iar alteori imi sunt ca mierea pe buze...M-am saturat sa ma tot gandesc, m-am saturat tot sa nu mai am incredere...de ce trecutul isi face mereu aparitia?Poate sunt eu de vina? poate gandurile mele sunt cele care imi tradeaza increderea in mine insumi? Sunt geloasa, geloasa rau de tot, si nu numai pe trecut, dar si pe oricare alte fete...si ma tot intreb de ce oare?...raspunsul e simplu...nu am incredere in mine si in dragostea noastra, iar tu nu demonstrezi k e altfel si ma lasi asa cu mii de dubii si semne de intrebare...dar nici nu vreau raspunsuri la gandurile mele ciudate, ci mai curand vreau un sprijin din partea ta... ceva care sa ma fac sa-mi recapat puterea, speranta si iubirea...

...

curaj...asta e tot de ce avem nevoie intr-o lume in kare niciodata nu suntem siguri de nimic; uneori nici makar de noi insine. cum n-ar fi viata mea acuma sunt fericita, nu conteaza k am sperante care imi par desarte, conteaza faptul k viata imi pare alta si eu insumi nu ma recunosc...ma bucur k vad lumea oleak altfel, ma bucur k ma vad independenta intr-o lume in care cindva eram propria mea sclava...e bine sa stii k traiesti cu picioarele p pamint...e bine sa stiu k am trecut peste iluzii...chiar dak uneori e frumos sa traiesti visind. am ajuns la concluzia k viata e mult mai faina cind o traiesti asa cum e ea cu probleme sau fara, e mult mai interesant sa traiesti cu "cruda" realitate decit cu un vis imposibil. nu am remuscari, regrete, ura si nici makar setimente profunde care sa ma distruga. cum am mai spus-o : "am ramas doar cu amintirea" ... iar amintirea mereu e frumoasa si dulce, chiar daca ascunde un trecut nu chiar fericit. exist, sunt aici si nu mai astept nimic ... am sps k voi fi fericita anul asta si asa si este ... !

Oare intr-adevar suntem incompatibili? oare tot ceea ce simtim e doar un vis frumos, pe care il distrugem zi de zi. Indoiala ne macina sufletele, asteptam unul de la altul ceva mai mult dt fiecare poate sa ofere,dar stau si ma gandesc de ce atunci nu renuntam definitiv? m-am saturat de certuri zilnice, care nu aduc la nimic productiv, zi de zi ne distrugem visele cu atata incertitudine! Ma verifici? Eu tot o fac:) dar straniu e k nu-ti reprosez nimic, pe cind tu ma invinuiesti de ceva ce nu am facut, de ceva de care intr-adevar nu sunt vinovata.DE unde atata neincredere? de unde dubiile acestea? de ce tot nu-ti vine sa crezi k esti unicul din viata mea? Oare cind o sa dipara toate neintelegerile pt a putea fi in sfarsit fericiti? Da, normal k nu trebuie sa ne deprindem unul cu celalalt,cu toate divergentele dintre noi, insa trebuie sa stim sa facem compromisuri, trebuie sa luptam pentru ceea ce dorim, iar daca ne dorim sa fim impreuna de ce at renuntam la noi si dragostea noastra? Visam sa merg cu tine de mana pe tot parcursul vietii, tu mi-ai creat acea dorinta, tu mi-ai dat aripi sa visezi, iar acum tot tu, ucizi, si nu iti dai seama cit de tare ma faci sa sufar, nu-ti dai seama k indiferent de orice tot nu pot renunta la dragostea noastra, pt k nu vreau sa te pierd- fac orice, iar tu tot nu apreciezi...de multe ori mi-a trecut prin gand ideea, oare ne meritam reciproc, si stii care e raspunsul?...inecearca at sa-l citesti in ochii mei, in sufletul meu,dak tot spui k nu simti nimic din partea mea, k nu simti iubirea ce ti-o port...poate nu vrei sa o simti? nu vrei sa o vezi?....

...

Acum nici nush ce sa mai spun, nici nush ce sa mai gandesc, o durere profunda imi macina sufletul si nu-mi da voie sa respir si cu toate asea tot nu renunt la speranta.Stau acum si ma gandesc oare de ce trebuia sa se intample anume asa? oare de ce trebuia sa fiu anume eu si anume cu el.Stiam k imi plac persoane deosebite, stiam k imi plac oameni interesanti, care au o enigma, insa nici chiar asa...un om pe care il iubesc din tot sufletl meu, insa pe care oricit de mult as incerca sa-l inteleg tot nu-mi reuseste, tot nu pot, oare sunt prea infantila? oare are nevoie de ceva mult mai mult, si at cum ramane cu ceea ce simtim? Da, e adevarat, timpul vindeca, insa oare cit va trebui sa treaca pana sa uit aceasta iubire? cat oare va trebui, sa gasesc pe acel cineva care sa ma iubeasca asa cum sunt eu, fara sa mai caute pe altcineva? fara sa astepte ca eu sa fiu asemenea altcuiva...Doamne cite ***...si nici una mie...cred k nu am ocupat un loc suficient de important in inima lui pt a-mi dedica ceva...cite cuvinte...si bizar e faptul k eu nimanui nu i-am spus ce ii spun lui, sau pe nimeni nu l-am numit asa cum il numesc pe el...in schimb el..."puiutu meu" ce strain imi pare acum,de parca nu mi s-ar adresa mie..."te vreau doar pe tine, acum si aici, ce n-as da sa te pot strange in brate,sa te sarut" hmmm parca nu e pt mine...De ce ma simt asa de stupid? de ce ma simt asa de straina? de ce am o stare pe care niciodata mai inainte nu am avut-o? M-am pierdut in gandurile mele, m-am pierdut in corpul meu, ma uit si nu ma recunosc,tacere...asta e ce pot oferi acum,,,lacrimi aste e ceea ce vreau acum...iubire...nu mai cred in ea...nu o mai simt...unde-mi sunt toate visele si toate sperantele,unde sunt eu? poate ma voi regasi? vreau sa recapat credinta, vreau sa ma regasesc...

...

E dureros sa-ti dai seama k nu reprezinti pentru partenerul tau acea persoana pe care el o cauta si o astepta...Marea mea dragoste imi scapa printre degete, dar eu tot stau aici si nu actionez nicicum...si ma intreb de ce oare?E greu sa repet cuvintele lui,dar totusi voi incerca: Eu ma inteleg cu oricine,dar cu tine chiar nu pot,si nu e vina ta pur si simplu avem caractere incompatibile!Stii acum as vrea sa utilizez o groaza de cuvinte din vocabularul tau pt a-mi exprima indignarea, pt a releva starea mea de kkt.Ce mama lor de caractere dak iubesti?Calc peste mine, calc peste toate principiile mele, peste lucrurile care nu-mi plac si doar pt a fi cu tine,pt k te iubesc,si ce dak tu tot nu crezi, dak tu consideri k te amagesc...Stii am facut ceva pt care ai sa ma urasti, dar nu am sa-ti spun niciodata,am vrut doar sa vad ceva si ce parte de surpriza am avut,dar am tacut...asa cum o fac de obicei...stii noi femeile suntem ca magnetul, pe noi mereu ne trage acolo unde nu ar trebui, si aflam lucruri pe care nu ar trebui sa le stim, pt k intr-un final tot noi suferim,si niciodata nu va reprosam nimic...Oare cind ai sa-ti dai seama k ma faci sa sufar? Imi spui sa las trecutul la o parte, insa oare cind ai sa o faci tu? Cind ai sa-mi oferi locul pe care trebuie sa-l ocup,dar din alt punct de vedere de ce trebuie? poate si ai dreptate fiecare are ce merita, dar eu poate si merit din plin toate astea pt k nu am stiut sa fiu puternica, pt k am cedat cind trebuia sa nu o fac, pt k am facut un om nevinovat sa sufere, si eu nu sunt asa, niciodata nu m-am incadrat in categoria lor si mereu le-am condamnat...dar cum se spune de ce te temi nu scapi...si poate acea frica de a pierde se va realiza mai curand dt vreau...sper doar sa nu ma distruga de data asta complet, caci am ajuns sa te iubesc din tot sufletul... Pacat k al tau e inca free...

...

Cit de departe oare poate merge mania/supararea/indignare unui om? cit de rau trebuie sa fiu/sau cit de mult trebuie sa gresesti ca omul care se presupe k te iubeste sa-ti spuna k s-a saturat de tine, k nu mai vrea sa te vada...Patetic...Am ajuns sa fiu eu patetica...cit am sa mai cred in ceva ce nu are cum sa fie? cite certuri, cite dispute cite neintelegeri, cita umilire...oare se mai poate rabda? oare se mai poate ierta? oare se mai poate iubi? cit oare o sa mai dureze?...IArta-ma Doamne, iarta-ma k nu mai pot,iarta-ma...

Cindva...

Acum totul pare asa de indepartat, prima privire, prima imbratisare, primul sarut...Oare mai tii minte? Dragoste la prima vedere, cea in care mereu am crezut insa pt prima data mi se intamplase in viata...Te iubeam, te iubeam mai mult decit orice, te iubesc si acum, insa zi dupa zi, ucizi dragostea din mine, nu pot trai zi de zi in certuri, zi de zi in reprosuri, zi de zi in invinuiri.Tot ceea ce era sacru pt mine, toate idealurile mele despre barbatul ideal si despre intalnirea a 2 persoane ce se iubesc acum dispar.Zi de zi tot se stinge si se stinge acea flacara din mine, de parca iti este putin cit am suferit...acum ma faci vinovata de toate pacatele lumii...ma faci sa nu mai fiu eu,sa nu ma gandesc la mine, sa ma simt prost...Nu-ti pot oferi ceea ce vrei tu, dar nici rabdare tu nu ai...si totul se pierde...toate visurile mele...toate sperantele mele...iar aseara m-ai invinuit de ceva ce nu credeam ca ai sa o faci vreodata...dak exista atat de multa neincredere at pentru ce mai are rost sa fim impreuna? doar singur spuneai k iubirea se bazeaza pe increde...mai tii minte? Si sa nu crezi k traiesc cu trecutul, imi aduc aminte de el doar pt a face comparatie, intre tot ce a fost frumos, iar acum e distrus de mainile noastre...Pacat...cindva a fost frumos...acum a ramas doar o amintire...nu facem ambii nimic pt a salva relatia noastra ci o lasam sa mearga prost, din cauza cica ne-am saturat...sa facem atatea sacrificii...

no need to understand

cu totul alte planuri am avut si uite k tot am ajuns aici...aici, si iar din cauza ta...Intr-o zi m-am maniat atat de tare incit am vrut sa sterg blogul, sa uit, sa dispara, sa nu-ti mai dedic atatea articole, ca pan intr-un final pt tine ele nu conteaza, tu nu le intelegi,doar sunt o copila pt tine, nu-i asa?
Doamne, nu mai pot...da-mi te rog putere pt a putea fi cu el...da-mi intelepciune Doamne, ajuta-ma sa-l inteleg, caci lumea lui ma sparie, nu reusesc sa-mi dau seama de ce am ajuns pan aici, de ce am ajuns sa-l iubesc asa de tare...Da e neobisnuit, e diferit, e ceea ce iubesc eu,,,dar nu mai am putere, e o enigma mult prea mare pt mine, un mister ce nu-l pot intelege oricit de mult as incerca...si el...el tot nu vrea sa ma ajute...el tot nu vrea sa fac parte din viata lui...IMi spune ca m-am schimbat, k dupa venirea mea din America nu mai sunt aceeasi, k nu mai rezista, k nu mai poate...Oare intr-adevar eram alta? oare intr-adevar s-a indragostit de o alta "eu", dar eu cea de aici, cea de acum, ce sa fac? nu mai pot, nu mai rezist, simt cum il pierd si tot din cauza mea, simt cum se duce dragostea...si nu vreau asta, nu am sa rezist, il iubesc prea tare...M-ai rugat sa-ti definesc dragostea mea...dar oare as putea sa o fac? e ceea ce simt, e ceea ce imi face inima sa bata mai tare, e ceea ce ma lasa fara cuvinte si fara aer, e ceea ce ma disstruge, ma distruge atunci cind iti fac rau, pt k stiu k iti provoc durere si nu pot face nimic, tu nu ma lasi, tu nu ma ajuti...Stii am impresia k doua lumi diferite s-au intersectat si acum solutia e ori sa lupte k sa ramana impreuna, ori sa se dea drumul unul la celalalt.Dar eu nu vreau sa o fac, eu ma agats de o speranta, de o dorinta, de o iubire imposibila si tot nu-i dau drumul, pentru ca nu pot...NUsh ce m-as face fara tine, esti totul pt mine, esti aerul meu, esti soarele meu, esti marea mea iubire si prima mea iubire adevarata.NU ma lasa in abisul dat, ajuta-ma te rog,asculta-mi inima...iubeste-ma

American Experience

Se spune ca viata te schimba, te maturizeaza si te face sa gandesti altfel...Si ce faci dak nu-ti place schimbarea? Dak ai impresia k te-ai schimbat nu in cea mai buna parte, astfel incat nici ai tai sa nu te mai recunoasca, sau si mai grav e cand singur nu te mai recunosti...Privesc in urma...regrete...Da...mai ales cind cel mai apropiat om iti spune k te-a pierdut, k nu mai esti cea care ai fost...
"Experienta,ai sa devii de sine statatoare, independenta, o sa te maturizezi, vreu sa fii interesanta", cuvinte atat de bine intiparite in mintea mea, si acum ce e din asta? Un om strain? Un suflet pierdut, in abisul asta si in strainatatea asta?..
Vara asta am fost si "peste noua mari si noua tari",American Experience,hmmm...Nimeni nu te invata cum sa supravietuiesti pana nu esti pus fata in fata cu situatia...Am inceput despre schimbari,asta chiar a fost o schimbare,si una nedorita...m-am pierdut...si nu imi place sa ma pierd asa...o vara intreaga plina de o imaginatie bolnava, de o atitudine umilitoare, de o lupta cu cei din jur si cu sine insusi...O vara plina de superficialitate, in principiu de un an deja ma aflu printre ea...o vara plina de falsitate, zambet fals si ochii zambitori,dar in suflet...oare a putut cineva sa-l citeasca? sa-l inteleaga? In principiu cred k da, s-au gasit si acesti oameni,insa erau oameni de la care nici nu ma asteptam...
Si totusi,a fost o experienta, cele mai placute momente cred k erau cele petrecute la ocean, clipe de neuitat, cind gustul de apa sarata ramanea pe tot corpul, si nisipul argintiu se strecura printre degete, soarele cald iti mangaia tot corpul, iar valurile te duceau in largul azuriu...Erau zile cind strigam in largul oceanului numele cuiva, in speranta, k il va auzi..:)) prostii...
It will be continued...

Is it fair?

I was just wandering if is it fair to compare a 25 years old woman with a 20 years old girl? If he choosed to stay with me, then why sometimes I feel that he wants me to act like her? Sometimes I'm just so sick and tired to compete with her, to compare myself with her, to try to be the best,but in the end does it really matter? If you say that you love somebody, do you love him/her for a definite reason? I guess love, it's just something that you feel, without any explanation...Love is a gift, maybe from above, or I just want to believe it...I just don't want to lie myself, I don't want to think like her, or to blame myself that I'm not like her...I am, what I am, and if you love me, you will love me, for whom I am, and if it's just a game, let it be...I am prepared to everything...because for this time I want be as weak as I was, not any more...Love is not made to destroy yourself,like I did, or still I am doing...not any more...No more past...I don't want to think anymore that he wants her in my body...and if it's true that he still looks for her,then I don't want to believe any more in this love...because I love him too much, more then I have ever loved a man...but what a pity that he still don't believe it...he still needs a prove...he needs a definition of my love...Love is to feel...not to describe,'cause a lot of words may be said, but not feeled...and I love you my dear with all my heart, even if you don't believe it...Hope it won't be too late...tonight...:)))(you know why;))

A new story...a new beggining

It's hard to forget, it's hard to forgive, but if you really love, is it still difficult? Yout try to change yourself for the person that you really love, but it seams that sometimes it's not enought...I feel like the fairy taile is over...but I don't want to believe it, I try to remember how it was, but when I do it, I regret, because sometimes it's seemes to me thet it was better...more love...more passion...but,still, I want to believe that it will be much more better...I want to believe that love can win everything...even our different characters..Let's start everything from a new beggining, without our past, because it was ugly...both of them...mine and yours...mine during the year, yours during the summer...don't blame me anymore...I won't be able to stand it...Just give us a chance, a new one, that will make us both happy...