Timpul

De ceva timp incoace am realizat că sunt aici...aici in viata mea si imi place sa ma gindesc că de azi inainte va fi mai bine, imi place sa cred că sunt din nou “eu” ... mai am doar putin pentru “a reveni cu picioarele pe pamint” ... acum imi dau usor seama că totul se face incetul cu incetul si asa este mai ok. Timpul rezolva, vindeca si poate in acelasi timp “iarta” ... atit de multe lucruri aveam sa-i reproşez timpului, dar oare cu ce este de vină el ? oare are vreo vină timpul ? la fel cum si eu i-am dat mai multe second chances lui, exact in acelaşi fel a procedat şi timpul cu mine ... mi-a oferit atit de multe ocazii pentru a-mi da seama de tot ce se intimpla, pentru a vedea adevarul demult cunoscut ... de vina sunt doar eu pentru că nu am ştiut sa-l accept ... din tot ce a fost regret doar slabiciunea mea, adică faptul că mereu iert şi ma las dusă de sentimente şi nu de raţiune ... gîndesc atît de mult pînă a face un lucru, analizez din toate punctele de vedere, ca intr-un sfirşit sa renunţ la toate concluziile mele raţionale in favoare sentimentelor ... dar asta a fost pină aici ... sau poate pină cind se vor naşte alte sentimente care să lupte din nou cu o minte neputincioasă în faţa lor ... dar nici eu nu mai sunt cea care am fost in ultimile 12 luni ... şi există doar 2 persoane, necunoscute la inceput, care au reuşit anul acesta să ma vadă pe mine, sau cel puţin o parte din ceea ce sunt cu adevărat, cea care am fost cindva şi cea care voi fi de azi înainte ... doar doua persoane care au vrut intr-adevar “să mă vadă” ... din pacăte una s-a pierdut atunci cind credeam că lumea imi este mai dragă şi nu ştiu dacă vreodată o voi mai revedea , iar pe tine fată te astept să vii!