Puncte de suspensie...

Hmmm, de cind nu am scris si eu aici ceva, mult timp a trecut,doar asa din cind in cand am timp sa-ti citesc toate articolele, unele ma lasa frapata, altele imi trezesc neintelegeri, nush ce se petrece acolo cu tine fata si chiar dak incerc sa-mi dau seama tot nu-mi reuseste, asa k raman doar cu intrebari retorice...
Stii, tot timpul spunem k scrim aici cind ne este rau, si chiar asa si a fost de majoritate, insa de cind sunt aici,mai ales ultimul timp, mi-a fost atat de rau, insa nu am avut nici dorinta, dar nici putere pt a reda starea mea, si m-am obisnuit sa lupt singura cu mine si cu toate problemele.
Stii, ultimul timp atatea ganduri ma chinuie si nu-mi dau pacea, incit asa de tare as vrea sa fiu mica, sa stau la parinti in brate si sa ma bucur de copilarie, dar imi dau seama k trebuie sa infrunt realitatea,trebuie sa fiu puternica pt mine in primul rand, si pentru viitorul meu, si cindva si pt familia mea.
Am obosit, am obosit nu atat fizic cit spiritual...ieri vb cu ai mei...insa tot timpul am zambit, iar mama imi spune la sfarsit ce de bine imi pare sa te vad zambitoare:))) Tii minte e cam aceeasi poveste ca si cu Bucurestiul,,,cind ai mei au aflat ce s-a intamplat doar in decembrie, si numai fratii stiau, acum insa nu stie nimeni,si imi pare rau k ii fac rau cuiva, omului pe care il iubesc, pt k de cind sunt aici el patimeste toti nervii mei si toate crizele mele, si nici nu intelege motivul...Fara sa vreau sa ma descarc pe el, iar cind imi dau seama imi pare rau, insa o fac in continuare...nush cum de ma mai rabda...si cum de mai tine la mine, sper doar sa nu-l pierd cu toate scenele astea...
Vreau acasa,,,vreau ...
P.S.Oricit de greu ar fi, am sa infrunt pana la capta, eu am vrut asta, eu am ales drumul asta, si vreau sa-l duc pan la capata cu demnitate...O noua experinta, o noua lectie, totul pt mine, si pt viitorul meu...si oricum doar stiu k tot ce se face se face inspre bine...
Misss uuuu!>:D<