Aparenţe înşelătoare ...

Mi-aş fi dorit să nu pierd atît de uşor oamenii la care ţin ... cum spune tatăl meu “cei din neamul nostru se ataşează de oameni foarte repede si suferă în urma acestui lucru” ... aşa sunt şi eu ... poate nu ajung sa-i iubesc sau să cel puţin să le spun acel “te iubesc” , dar incep să ţin la ei repede tare! :) păcat că acei la care ajungem să ţinem niciodată nu mai sunt lingă noi ... mereu pleacă sau cum mi s-a intîmplat mie recent: dispar fară nici un motiv sau cu motive cunoscute numai lor, inventate poate ... stau şi îmi adresez aceeaşi întrebare: „ de ce majoritatea oamenilor îşi formează conluzii pripite, fară a cunoaşte omul pînă la capăt ?” de ce mereu ne conducem după „prima impresie” ? Din propria experienţă am aflat că „aparenţele inşeală” de cele mai multe ori, de aceea am renunţat la „prima impresie” şi încerc să cunosc omul dacă este cazul. Sau pot s-o spun şi altfel: „ce nu-ţi place ţie, nu fă celorlalţi” ... aşa cum mie nu îmi place ca oamenii să ma judece dupa prima impresie sau după ce au auzit ei de la nu ştiu cine despre mine, aşa şi eu nu-i critic şi nici nu îndraznesc să-mi formez vreo părere din prima ... şi chiar dacă aceasta parere apare cumva, nu mă conduc după ea ...