In sfarsit a ajuns acea zi in care pot sa spun ca TE IUBESC...dar ce pacat k e prea tarziu... caci anume azi am hotarat k nu mai am pentru cine lupta...si anume azi am hotarat k te scot din viata mea...TE VOI UITA!
Stiu k imi va fi greu...stiu k voi fi distrusa...stiu k voi avea din nou decaderi...stiu k vor fi nopti nedormite..stiu k voi avea clipe in care nu voi putea respira, insa sunt sigura k nu vor fi la fel ca celea cind ne-am despartit.
Stii, pana acum nu-mi vine sa cred cum de m-am tinut? cum de nu ti-am scris? cum de nu ti-am raspuns? Doamne mesajele tale, mai ales ultima scrisoare, in care in sfarsit ai confirmat si tu ca esti indragostit, si m-ai rugat sa-ti raspund dak te mai iubesc, cum de nu ti-am raspuns, nush, ardeam, nu mai puteam respira, muream, nu ma recunosteam, si totusi am tacut, probabil din cauza k a fost asha cum ti-am spus prefer eu sa sufar decit tu.Cind ai venit si cind strigai, sufletul parca mi se rupea in doua, nu puteam, tremuram, lacrimi imi dadeau in ochi, si dak nu ar fi cineva in momentul ala cu mine in camera nush ce faceam, vroiam sa ies, vroiam dar nu putea, nu trebuia. Da ai sa zici, ca al meu "trebuie" te-a saturat, k traiesc dupa reguli, si nu vreau sa savurez viata din plin, sa ma bucur de fiecare moment, dar cum puteam sa ma bucur eu de fiecare moment dak stiam k maine nu vei mai fi cu mine, ca maine vei fi acolo unde tot timpul ai fost...Cind ne-am intalnit...hmm..si asta a fost faza, nush cum de ti-am zambit in fata...sa stii cum am ajuns la prietena mea, am luat-o pe scarilele celelalte, si am rugat-o sa ma imbratiseze, ea a facut-o si cind m-a imbratisat nu intelegea ce-i cu mine, eu singura nu intelegeam, tremuram, plangeam si ma inecam, si ii spuneam k te-am vazut, k te-am vazut, dar ti-am zambit si m-am intors si am plecat, cind nu asta vroiam sa fac nu asta...Pana acum tot stau si ma chinui, tot astept acel adevar...dar azi mi-am dat seama ca nu mai are rost, nu mai are rost sa il astept, si cu atat mai mult nu mai are rost sa te astept, esti acolo "unde am vrut eu sa fii", dar sa stii ca asta nu e adevarat, doar te-am amagit, si m-am amagit si pe mine, tot timpul am vrut sa fii langa mine, am vrut sa te iubesc si sa-ti arat asta...
Cred k nu mai are rost sa regret ceea ce am facut...nu suntem impreuna...si nici nu vom fi...cind o sa-mi treca nush...sper k tie ti-a trecut, si totusi as vrea adevarul, si anume de aceasta dorinta imi e frica, caci numai ea ma poate face sa cedez...dar eu nu mai vreau asta, pt k tu mi-ai aratat indiferenta...in principiu ai facut asha cum am facut-o eu...
Te iubesc...si iti multumesc, k ai fost langa mine toata saptamana aia cit am fost acasa...at te-am simtit mai aproape ca niciodata, desi ca de obicei stricam totul cu discutiile mele,dar sa stii ca acele clipe au fost deosebite, anume acele discutii, si acele mesaje, m-au facut sa-mi dau seama k sunt indragostita de tine...
Dar nu mai conteaza, acum deja nu mai conteaza... Adio Iubire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
sincer, te felicit ca poti sa recunosti iubirea si sa ai puterea sa renunti la ea si sa mergi mai departe... nu multi sunt capabili de asta... si: curaj!
Mersi, chiar am nevoie ;)
Trimiteți un comentariu