sâmbătă, 3 mai 2008
,,,
"In viata sufleteasca si cea trupeasca exista o aspiratie si o respiratie,sufletul are nevoie sa absoarbe sentimentele altui suflet si sa le insuseasca pentru a le putea reda mai bogate. Fara acest minunat fenomen omenesc inima n-are viata,ii lipseste aerul,sufera si piere." Dar sufletul meu si asa piere, se autodistruge,se distruge din cauza la dragostea asta care ma ucide, care zi de zi ma face sa innebunesc tot mai mult si mai mult...cind sunt in bratele tale uit de toate,dar cind nu-mi dai de stire... tot stau si ma gandesc, daca e dragoste de ce asa de tare doare, de ce ma distruge, de ce ma face sa renunt la mine...pt k asta fac de cind te iubesc, renunt la tot ce are legatura cu mine pt a fi cu tine, pt a te putea iubi, si tot nu-mi reuseste, nu fac parte din viata ta, dar oare am sa fac vreodata?...Daca tot ma iubesti, te rog nu ma distruge, nu-mi mai face atata rau pt k nu am sa mai rezist o a 2 oara...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
e frumos sa fii indragostit...pina l un moment dat si suferinta din dragoste e frumoasa...dar uneori ajungem la "enough is enough".
intr-adevar: renuntam la noi pentru ei...plingem, suferim, "ne distrugem" cum ai spus si tu si o repet si eu deseori...dar oare nu avem si noi o viata?spun aceste cuvinte acuma si incerc singura sa cred in ele...eu un lucru stiu sigur: "cei al tau e pus deoparte" Dak il iubesti si te iubeste va fi asa cum am spus eu ... stiu u! numai sa nu-mi mai spui vrajitoare ... :D
nu te mai numesc asa...:) dar cred k ai dreptate...(in privinta la chastia aia) ne iubim...:)
Trimiteți un comentariu