Reason...

Astazi la examenul de engleza am avut de comentat o fraza ce continea sintagma" by your reason, not theirs" si acum tot stau si ma gandesc caci asha si este totul ce se intempla cu noi has a reason, and a good one, si anume noi motivam aceste lucruri, anume noi alegem acea cale, anume noi vrem ceva si credem in aceasta, anume noi visam, totul ce ni se intampla e alegerea noastra, da, poate in spatele acestei alegeri au stat mii de discutii, mii de argumente pro si contra, dar pana intr-un final tot tie iti apartine ea, adica alergerea...acum tot stau si ma gandesc Ce caut eu aici? De ce am ajuns aici? De ce in loc sa fiu acum aproape de casa, de familie, acolo unde m-am nascut si am crescut, sunt la km departare, intr-un oras atat de strain mie, un oras care cica m-a primit cu bratele deschise, dar ramane acel "cica", caci eu ink nu ma simt bine aici, eu vrea acolo unde tot timpul m-am simtit iubita, protejata.Nu e vb k acum nu ma simt asha, dar simt k ink nu e al meu, tot ce mi se intampla, parca nu mi se intampla mie, incerc sa ma regasesc, si nu intotdeauna imi reuseste.Unde e acea fata vesela care din orice situatie gasea solutie? Unde e acea fata sociabila, care permanent isi facea noi prieteni intr-un context nou? Unde e acea fata plina de vise, si de sperante, si care mergea pe un drum bine definit in viata spre scopul sau maret? Aici am cam uitat de scopuri, am cam uitat sa visez, am cam uitat sa fiu eu...si doar un dor nebun...Da nu neg, ca uneori mai apare si ea, insa se ascunde repede fiind spreriata de tot ce vede in jurul ei...
Am devenit slaba, simt asta, mai inaite nu eram asa, am devenit indiferenta, ceea ce ma doare si mai mult, caci indiferenta asta ma atinge in primul rand pe mine...Cred intr-o dragoste, care dupa opinia mea nici nu exista si oricum cred, caci in bratele lui uit de toate, insa cat trebuie sa rabd, sa suport pt doar citeva momente, citeva clipe de fericire,,,ma uit in oglinda si nu ma recunosc, cred k au rams din mine doar vesmintele, imbracamintea, dar si la faza asta am devenit indiferenta,din marea mea pasiune de a ma imbraca frumos, acum raman doar amintiri, caci aici nici asta nu o pot face, cei din jur te privesc straniu...si pe langa faptul k si asha ma simt straina aici, ink sa ma simt si ca un extraterestru...no ths...Si nu-mi place, vai ce de tare nu-mi place cum ma schimba Bucurestiul asta...si doar gandul al casa, home sweet home ma mai tine treaza, caci imi aduce aminte de mine, de cum eram, si cum sunt acum.
Abia astept sa vina sapt viitoare, caci plec acasa, acolo unde ma simt bine, da, nu pe mult timp, insa aceste 5 zile ma vor face sa fiu Eu...
P.S. Acum am observat titlul, mda, unde m-au dus gandurile...:)))Se vede k imi lipseste cineva, ceva, imi lipseste casa mea, orasul meu, familia mea, prietenii...MIss u all...