Ieri am primit de la tine un offline,in care era vb de cea mai mare greseala din viata...hmmm...stii si m-am pus pe ganduri...Oare stim cu adevarat care e cea mai mare greseala din viata noastra? Sau poate o simtim? Mda...nici una din cele 2 variante nu cred k e potrivita, caci nu exista cea mai mare greseala, si nici greseala in viata nu exista,totul e asa precum a trebuit sa fie...Viata e ca un teatru, in care noi suntem actorii, si interpretam rolurile care ne-au fost predestinate,doar k rolurile noastre nu sunt intotdeauna asa cum am dori noi, sau citeodata sunt prea simplista, uneori viata ne pare fara sens, si atunci apare cineva care iti fura gandurile, inima, sau doar un viitor prieten de nadejde... Dar revenind la "cea mai mare greseala", oare a fost cea mai mare greseala at cind am depus documentele, sau am hotarat sa renunt la studiile mele de acasa pentru cele de aici? oare a fost cea mai mare greseala k am hotarat sa-mi croiesc propriul meu drum, departe de familie, intr-un oras plin de necunoscuti...si tot stau citeodata si ma intreb oare pt ce?...A fost oare cea mai mare greseala at cind pt prima data am dat voie lacrimilor in fata ta, caci acea fetita speriata din mine nu mai rezista? Sau oare a fost greseala at cind m-am agatat de o iubire care imi parea imposibila? Stii, draga prietena, timp de 8 luni ai devenit o persoana foarte apropiata mie, si prin tot ce am trecut impreuna....Mai tii minte numeroasele discutii si destainuiri la locul nostru:)))Iar cite bocete trase, cite supozitii, si cite"greseli":)))Dar toate sunt doar in imaginatia noastra, apropo foarte bogata...;)
NU e cea mai mare greseala, ceea ce ai vrut sa faci, nici nu va fi niciodata, doar k pe moment avem acea impresie de"cea mai mare greseala", in realitate e asa cum vre El, si tu doar asta stii;)
P.S.Fo4 you..Sper doar ca timpul sa devina prietenul nostru, iar incercarile sa nu ne desparta, ci doar sa ne ajute sa ne apreciem prietenia mai mult...>:D<:*
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
cam tirziu m-am trezit si eu sa scriu un comment, dar acuma am recitit tot ce am scris pina acum si vreau sa-ti spun...as vrea sa zik :'ce-i cu el way?' ... cuvinte care imi plac..,cum sa ne desparta incercarile sau greutatile? nu au cum deoarece la greu oamenii mereu devin mai apropiati...chiar si in cazul nostru...mai tii minte cum plingeam si strigam ca nebunele acolo la "locul nostru"? dc o faceam? toata iarna...si ptr c?ptr ca ne era greu si atita timp petreceam impreuna povestindu-ne multe.abia incepeam sa ne cunoastem...
cel mai bine imi aduc aminte de 2 lucruri care ne caracterizau in iarna :
TU - nu credeai in dragoste la distanta si mereu ma intrebai (ca nu vreau sa spun k imi reprosai :P) cum pot sa suport sau mai bine spus cum pot sa iubesc p cineva care e departe...
EU - persoana care niciodata nu credea in dragoste la prima vedere :(( ...
si acuma c? la sfirsitul acestiu an scolar am recunoscut ambele k e invers...TU - ai spus k esti atit d "lulea" indragostita d el , k esti dispusa si vreai din tot sufletul sa crezi in dragoste la distanta anume ptr el...
iar EU mi-am dat seama k nu iti ia mult sa te indragostesti d cineva...adik exista dragoste la prima vedere, dak pot s-o numesc asa...
vezi cum se intorc lucrurile? ai grija...sa nu stergi cumva inregistrarea aia cu mn,in kre "mor,crap" =)))) ca d obicei cind vine vorba d ce am spus mai sus....eu nu am sters-o p aia a noastra :) ....
si sa revin la c am vrut mai exact sa spun k m-am km deplasat d la subiect: petreceam atita timp impreuna ptr k ne era greu, dar acuma la urma,,,mai tii minte ultima noastra discutie asa mai serioasa? k ba eu nu eram la plimbare, ba tu ieseai pina p la 1 , 2 d noapte :))) da eram fericite, nu a tinut mult dar oricum, a fost bn...niciodata nu mai reuseam sa vb iar dak gaseam ocazia nu ne mai plingeam asa mult... >:D<
Trimiteți un comentariu