De ce?...

Oare de ce mi-e frica sa ma indragostesc din nou? Oare de ce lupt cu acest sentiment care incearca sa strabata in sufletul meu? Oare de ce atentiile unui baiat aparut in viata mea in acelasi timp ma bucura dar si-mi provoaca tristete? De ce imi e placut sa ma aflu in compania lui, dar in acelasi timp as vrea sa evit asta? De ce merg cu el de mana pe strada, in fata la toata lumea si nu mi-e rusine, dar in acelasi timp nu as vrea sa avansez?....Poate pentru ca in momentul in care voi accepta toate astea va reprezita sfarsitul...sfarsitul sentimentelor mele pentru tine...si ink nu sunt sigura k asta vreau...stiu doar ca viata din amintiri nu e viata, mai ales din amintiri desarte, tu mereu ai stiut semnificatia amintirilor pentru mine...nu pot trai din amintiri, am nevoie de ceva cu mult mai profund, am nevoie de prezenta, de sentimente, de persoana iubita...si tocmai din aceasta cauza ti le-am si intors...nu voi nega k imi aduc aminte de ceea ce a fost intre noi doar k sa-ti spun sincer acum o fac mai mult din perspectiva comparativa...Astazi m-am plimbat mult cu el, si am vorbit o groaza, si dak iti mai aduci aminte ti-am spus cu tine nu sunt eu, azi in sfarsit am fost eu, cea cu glume, cea cu multa vorba, cea care vrea sa fie iubita si sa iubeasca....doar ca uneori mi-as fi dorit sa fiu Eu anume cu tine, caci nu mai cunoscut asa cum sunt, si nu cred k o vei face...nu mai rost sa mai intoarcem timpul, dar si nici nu avem dorinta...Hmmmm ciudata chestie, dak mai tii minte pe banca din fata la bank mi-ai spus "Cine altul o sa te stranga in brate la fel ca mine, cine altul te va saruta ca mine,cine altul o sa-ti spuna k e innebunit dupa mirosul parfumului tau(imi schimbasem parfumul-ai zis k mirosea a strugure...)" pai sa stii deja mi-au spus-o, deja mi-a spus k ii place mirosul parfumului meu la nebunie...trist...dar cine stie...doar tu ai facut totul gandindu-te la mine, si nu la noi...
Doar amintiri..."Traieste cu amintirile doar in masura in care te fac fericit", iar ale noastre nu ma fac fericita, de asta prefer sa renunt la ele...poate cindva o sa ma faca fericita...doar k acel moment ink nu a ajuns...
Dragostea se naste cu un suras, creste cu un sarut, se termina cu o lacrima. Asa cred k a fost si la noi, insa acum nu mai cred k "sentimentele alea" le putem defini ca dragoste, e prea profunda semnificatie, si pentru dragoste se lupta, dar noi am renuntat unul la celalalt...De ce?...